boșcârță sf [At: SLAVICI, N. II, 170 / V: bosc~ / Pl: ~țe / E: mg bocskorszi^[1]] 1 Fâșie de piele de calitate inferioară, prost argăsită și ruptă. 2 (Îe) A-și lua ~țele A-și lua catrafusele. 3 Fată pipernicită și bolnăvicioasă, dar foarte guralivă și arțăgoasă.

boscârță sf vz boșcârță

boscîrță s.f. v. boșcîrță.

boșcîrță s.f. (reg.) 1 Fîșie de piele de calitate inferioară. ◊ Expr. A-și lua boscîrțele = a-și lua catrafusele. 2 Fig. Fetiță pipernicită, bolnăvicioasă și guralivă. • pl. -e. și boscîrță. /<magh. bocskorszi „șiret de pantofi”.

BOSCÎRȚĂ, hoscîrțe, s. f. (Transilv., în expr.) A-și lua (sau a-și aduna) boscîrțele = a-și lua (sau a-și strînge) boarfele. Îmi vine să-mi adun boscîrțele și să fug de aici. SLAVICI, N. II 170.

BOSCÎRȚĂ, boscîrțe, s. f. (Reg., în expr.) A-și lua (sau a-și aduna) boscîrțele =a-și lua (sau a-și strînge) boarfele. – Comp. magh. bocskorszij.

boscîrță (boscîrțe), s. f. – Piele de proastă calitate. Mag. bocskorszij „șiret de pantofi” (DAR). În Trans.