dexonline

bleui vt [At: COSTINESCU / V: ~egui, ~evui, ~ehui / P: ~u-i / Pzi: ~uesc / E: bleau + -ui] (Îvp) A proteja capetele unei osii cu bleauri².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

blevui v vz bleui

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

blevuit, ~ă a vz bleuit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Arhaisme și regionalisme

bleui, bleuiesc, vb. IV (reg.) a căptuși, a îmbrăca osia cu bleau (tablă de fier).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: bleuit (acțiune)

bleuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bleuit	bleuitul bleuitu‑
nominativ-acuzativ	plural	bleuituri	bleuiturile
genitiv-dativ	singular	bleuit	bleuitului
genitiv-dativ	plural	bleuituri	bleuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

blehuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blehuit	blehuitul blehuitu‑
nominativ-acuzativ	plural	blehuituri	blehuiturile
genitiv-dativ	singular	blehuit	blehuitului
genitiv-dativ	plural	blehuituri	blehuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: bleuit (adj.)

bleuit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bleuit	bleuitul bleuitu‑	bleuită	bleuita
nominativ-acuzativ	plural	bleuiți	bleuiții	bleuite	bleuitele
genitiv-dativ	singular	bleuit	bleuitului	bleuite	bleuitei
genitiv-dativ	plural	bleuiți	bleuiților	bleuite	bleuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

blehuit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blehuit	blehuitul blehuitu‑	blehuită	blehuita
nominativ-acuzativ	plural	blehuiți	blehuiții	blehuite	blehuitele
genitiv-dativ	singular	blehuit	blehuitului	blehuite	blehuitei
genitiv-dativ	plural	blehuiți	blehuiților	blehuite	blehuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

blevuit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blevuit	blevuitul	blevuită	blevuita
nominativ-acuzativ	plural	blevuiți	blevuiții	blevuite	blevuitele
genitiv-dativ	singular	blevuit	blevuitului	blevuite	blevuitei
genitiv-dativ	plural	blevuiți	blevuiților	blevuite	blevuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bleguit² (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bleguit	bleguitul	bleguită	bleguita
nominativ-acuzativ	plural	bleguiți	bleguiții	bleguite	bleguitele
genitiv-dativ	singular	bleguit	bleguitului	bleguite	bleguitei
genitiv-dativ	plural	bleguiți	bleguiților	bleguite	bleguitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: bleui

bleui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bleui	bleuire	bleuit bleuitu‑	bleuind bleuindu‑	singular	plural
		(a) bleui	bleuire	bleuit bleuitu‑	bleuind bleuindu‑	bleuiește	bleuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bleuiesc	(să) bleuiesc	bleuiam	bleuii	bleuisem
	a II-a (tu)	bleuiești	(să) bleuiești	bleuiai	bleuiși	bleuiseși
	a III-a (el, ea)	bleuiește	(să) bleuiască	bleuia	bleui	bleuise
plural	I (noi)	bleuim	(să) bleuim	bleuiam	bleuirăm	bleuiserăm bleuisem
	a II-a (voi)	bleuiți	(să) bleuiți	bleuiați	bleuirăți	bleuiserăți bleuiseți
	a III-a (ei, ele)	bleuiesc	(să) bleuiască	bleuiau	bleuiră	bleuiseră

blegui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blegui	bleguire	bleguit bleguitu‑	bleguind bleguindu‑	singular	plural
		(a) blegui	bleguire	bleguit bleguitu‑	bleguind bleguindu‑	bleguiește	bleguiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bleguiesc	(să) bleguiesc	bleguiam	bleguii	bleguisem
	a II-a (tu)	bleguiești	(să) bleguiești	bleguiai	bleguiși	bleguiseși
	a III-a (el, ea)	bleguiește	(să) bleguiască	bleguia	blegui	bleguise
plural	I (noi)	bleguim	(să) bleguim	bleguiam	bleguirăm	bleguiserăm bleguisem
	a II-a (voi)	bleguiți	(să) bleguiți	bleguiați	bleguirăți	bleguiserăți bleguiseți
	a III-a (ei, ele)	bleguiesc	(să) bleguiască	bleguiau	bleguiră	bleguiseră

blevui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blevui	blevuire	blevuit blevuitu‑	blevuind blevuindu‑	singular	plural
		(a) blevui	blevuire	blevuit blevuitu‑	blevuind blevuindu‑	blevuiește	blevuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blevuiesc	(să) blevuiesc	blevuiam	blevuii	blevuisem
	a II-a (tu)	blevuiești	(să) blevuiești	blevuiai	blevuiși	blevuiseși
	a III-a (el, ea)	blevuiește	(să) blevuiască	blevuia	blevui	blevuise
plural	I (noi)	blevuim	(să) blevuim	blevuiam	blevuirăm	blevuiserăm blevuisem
	a II-a (voi)	blevuiți	(să) blevuiți	blevuiați	blevuirăți	blevuiserăți blevuiseți
	a III-a (ei, ele)	blevuiesc	(să) blevuiască	blevuiau	blevuiră	blevuiseră

blehui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blehui	blehuire	blehuit blehuitu‑	blehuind blehuindu‑	singular	plural
		(a) blehui	blehuire	blehuit blehuitu‑	blehuind blehuindu‑	blehuiește	blehuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blehuiesc	(să) blehuiesc	blehuiam	blehuii	blehuisem
	a II-a (tu)	blehuiești	(să) blehuiești	blehuiai	blehuiși	blehuiseși
	a III-a (el, ea)	blehuiește	(să) blehuiască	blehuia	blehui	blehuise
plural	I (noi)	blehuim	(să) blehuim	blehuiam	blehuirăm	blehuiserăm blehuisem
	a II-a (voi)	blehuiți	(să) blehuiți	blehuiați	blehuirăți	blehuiserăți blehuiseți
	a III-a (ei, ele)	blehuiesc	(să) blehuiască	blehuiau	blehuiră	blehuiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bleuit, bleuiturisubstantiv neutru

1. învechit popular Bleuire. MDA2

sinonime: bleuire

etimologie:

bleui MDA2

bleuit, bleuităadjectiv

1. (Despre capetele osiei) Protejat cu bleauri. MDA2

etimologie:

bleui MDA2

bleui, bleuiescverb

1. învechit popular A proteja capetele unei osii cu bleauri. MDA2

etimologie:

bleau + -ui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.