2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleuit2, ~ă a [At: ȘEZ. V, 38 / V: ~ehuit, ~evuit, ~eguit / Pl: ~iți, ~e / E: bleui] (D. capetele osiei) Protejat cu bleauri2.

bleuit1 sn [At: DA ms / P: ~u-it / Pl: (nob) ~uri / E: bleui] (Îvp) Bleuire.

bleui vt [At: COSTINESCU / V: ~egui, ~evui, ~ehui / P: ~u-i / Pzi: ~uesc / E: bleau + -ui] (Îvp) A proteja capetele unei osii cu bleauri2.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bleuí, bleuiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a îmbrăca osia cu bleau (tablă de fier).

Intrare: bleuit
bleuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleuit
  • bleuitul
  • bleuitu‑
  • bleui
  • bleuita
plural
  • bleuiți
  • bleuiții
  • bleuite
  • bleuitele
genitiv-dativ singular
  • bleuit
  • bleuitului
  • bleuite
  • bleuitei
plural
  • bleuiți
  • bleuiților
  • bleuite
  • bleuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bleui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleui
  • bleuire
  • bleuit
  • bleuitu‑
  • bleuind
  • bleuindu‑
singular plural
  • bleuiește
  • bleuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleuiesc
(să)
  • bleuiesc
  • bleuiam
  • bleuii
  • bleuisem
a II-a (tu)
  • bleuiești
(să)
  • bleuiești
  • bleuiai
  • bleuiși
  • bleuiseși
a III-a (el, ea)
  • bleuiește
(să)
  • bleuiască
  • bleuia
  • bleui
  • bleuise
plural I (noi)
  • bleuim
(să)
  • bleuim
  • bleuiam
  • bleuirăm
  • bleuiserăm
  • bleuisem
a II-a (voi)
  • bleuiți
(să)
  • bleuiți
  • bleuiați
  • bleuirăți
  • bleuiserăți
  • bleuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleuiesc
(să)
  • bleuiască
  • bleuiau
  • bleui
  • bleuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)