bleándură, bleandure, s.f. – (reg.) Femeie cu moravuri ușoare (Bilțiu, 1999). – Probabil din bleandă „leneș, bleg, molâu” (et. nec.) + suf. -ură; cf. săs. flander, germ. Flander „cârpă, zdreanță”, Flanderl „fată ușuratică”.

bleándură, blendure, s.f. – Femeie cu moravuri ușoare (Bilțiu 1999). – Din bleandă „leneș, bleg, molâu” + -ură; Cf. săs. flander, germ. Flander „cârpă, zdreanță”, Flanderl „fată ușuratică”.