O definiție pentru black-out


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLACK-OUT [BLEC-ÁUT] s. n. (mil.) măsură de apărare antiaeriană prin camuflaj total; întuneric complet. ◊ (fig.) a face ~ = a păstra tăcere completă. (< fr. black-out)[1]

  1. Corectat etimologia (back-out în original). — gall
Intrare: black-out
black-out substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • black-out
  • black-outul
  • black-outu‑
plural
  • black-outuri
  • black-outurile
genitiv-dativ singular
  • black-out
  • black-outului
plural
  • black-outuri
  • black-outurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)