O definiție pentru blăstămăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blăstă- și blestemăciúne f. (lat. blasphemátio, pop. blastemátio, -ónis). Vechĭ. Blăstămăție.
Intrare: blăstămăciune
blăstămăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||