O definiție pentru blăstămăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blăstă- și blestemăciúne f. (lat. blasphemátio, pop. blastemátio, -ónis). Vechĭ. Blăstămăție.

Intrare: blăstămăciune
blăstămăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blăstămăciune
  • blăstămăciunea
plural
  • blăstămăciuni
  • blăstămăciunile
genitiv-dativ singular
  • blăstămăciuni
  • blăstămăciunii
plural
  • blăstămăciuni
  • blăstămăciunilor
vocativ singular
plural