Definiția cu ID-ul 899344:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. (Ieșit din uz) Bucată de piele, adesea cu găurele, care se aplica ca garnitură la încălțăminte, mai ales la vîrf. Lache... își pune costumul cel nou.: își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. CARAGIALE, O. II 149.