BISMUTÍNĂ (< fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.