2 definiții pentru bipark
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIPÁRK s. n. dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară. (< fr. bipark)
bipárk s. n. (cuv. fr.) ◊ „Dispozitivul «Bipark», realizat în Franța, permite gararea a două autovehicule în locul destinat pentru unul singur. Primul din vehicule este garat la nivelul solului, iar celălalt pe o platformă superioară.” Sc. 25 XI 75 p. 6
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bipark
bipark substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)