3 definiții pentru bipark
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bipark s.n. Dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunere pe o platformă superioară. • pl. – uri. /<fr. bipark.
BIPARK s. n. dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară. (< fr. bipark)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bipark s. n. (cuv. fr.) ◊ „Dispozitivul «Bipark», realizat în Franța, permite gararea a două autovehicule în locul destinat pentru unul singur. Primul din vehicule este garat la nivelul solului, iar celălalt pe o platformă superioară.” Sc. 25 XI 75 p. 6
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bipark
bipark substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bipark, biparkurisubstantiv neutru
- 1. Dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară. MDN '00
etimologie:
- bipark MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.