2 definiții pentru bipark


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIPÁRK s. n. dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară. (< fr. bipark)

bipárk s. n. (cuv. fr.) ◊ „Dispozitivul «Bipark», realizat în Franța, permite gararea a două autovehicule în locul destinat pentru unul singur. Primul din vehicule este garat la nivelul solului, iar celălalt pe o platformă superioară.” Sc. 25 XI 75 p. 6

Intrare: bipark
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bipark
  • biparkul
  • biparku‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bipark
  • biparkului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)