2 definiții pentru binevestitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binevestitor, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: binevesti + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care aduce o veste bună.
binevestitór, -oáre adj. Vestitor de bine. V. blagoveșnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: binevestitor
binevestitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)