O definiție pentru bill


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bill (angl.) s. n., art. bíllul; pl. bílluri

Intrare: bill
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bill
  • billul
  • billu‑
plural
  • billuri
  • billurile
genitiv-dativ singular
  • bill
  • billului
plural
  • billuri
  • billurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)