4 definiții pentru bilitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bilitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 1431 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: bili + -(i)tor] 1 a Care înălbește. 2 smf (Înv) Persoană care spală rufe.
BILITOR s. m. (Mold.) Persoană care spală rufe. Duse cămeșile pre la stăpîni, că era bilitoriu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bili + suf. -tor. Vezi și bili. substantiv masculin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bilitór, -oáre s. Vechĭ. Care bilește, spălător, spălătoreasă. Trans., S.f. pl. orĭ. Locu unde se bilește pînza. – În nord și est ghi-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bilitoriu sm vz bilitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bilitor
bilitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bilitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)