3 definiții pentru bilitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bilitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 1431 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: bili + -(i)tor] 1 a Care înălbește. 2 smf (Înv) Persoană care spală rufe.

BILITOR s. m. (Mold.) Persoană care spală rufe. Duse cămeșile pre la stăpîni, că era bilitoriu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bili + suf. -tor. Vezi și bili. substantiv masculin

bilitór, -oáre s. Vechĭ. Care bilește, spălător, spălătoreasă. Trans., S.f. pl. orĭ. Locu unde se bilește pînza. – În nord și est ghi-.

Intrare: bilitor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilitor
  • bilitorul
  • bilitoru‑
plural
  • bilitori
  • bilitorii
genitiv-dativ singular
  • bilitor
  • bilitorului
plural
  • bilitori
  • bilitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)