Definiția cu ID-ul 898919:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BILÁNȚ, bilanțuri, s. n. Act de contabilitate care înfățișează situația activului și pasivului unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ◊ Fig. Rezultatul unei activități desfășurate într-o perioadă dată. S-au- întrunit aici fruntași din gospodăriile colective de pe întreg cuprinsul țării pentru a dezbate proiectul noului statut, a face bilanțul muncii desfășurate pînă acum de gospodăriile colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 5. [Constituția U.R.R.S.] reprezintă un bilanț și o garanție a cuceririlor mărețe dobîndite de masele muncitoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 165, 3/1. Încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242.