Definiția cu ID-ul 417424:
Etimologice
bihuncă (bihunci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
bihuncă (bihunci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.