bicord, ~ă [At: CADE / Pl: ~rzi, ~e a, ~uri sn / E: it bicordo] 1 a (D. instrumente muzicale) Cu două coarde. 2 a (D. un acord) Cântat pe două coarde. 3 sn Acord de două note muzicale.

bicord, -ă adj., s.n. (muz.) 1 adj. (despre instrumente muzicale) Care are două coarde. 2 adj. (despre acorduri) Care este cîntat pe două coarde. 3 s.n. Acord de două note muzicale. • pl. -zi, -de, n. -uri. /<it. bicordo.

*BICORD (pl. -duri) sn. 🎼 Acord de două note [fr.].

bicord, bicordie (< lat. bis „de două ori” și chorda „coardă”, „sunet”), sistem prepentatonic (v. pentatonică) format din două sunete alăturate. Face parte din sistemele oligocordice*. V. biton (bitonie).