biáz sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 268/3 / P: bi-iaz / Pl: ~uri / E: tc beyaz] (Trm) Hârtie cu semnătură sau pecete în alb.

BIAZ s.n. (Mold.) Hîrtie albă prevăzută cu iscălitura sau pecetea cuiva. Îi triimetea și biiazuri cu pecetea Măriei sale, ca să scrie după cum va găsi cu cale și să arăte la împărăție. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. beyaz [üzerinde irade]. substantiv neutru