2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*bélic, -ă adj. (lat. béllicus). De războĭ: psihoză belică (după 1914). V. anteb- și postb-.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
belic (belică), adj. – Războinic, amenințător. It. bellico (sec. XIX). Der. sînt împrumuturi neol.: antebelic, adj.; postbelic, adj.; belicos, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BELIĆ [bélici ], Aleksander (1876-1960), lingvist și filolog sîrb. Prof. univ. la Belgrad. Specialist în lingvistică generală, în slavistică și în istoria limbii sîrbo-croate („Despre natura și dezvoltarea limbii”, „Istoria limbii sîrbo-croate”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Belic
Intrare: belic
belic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)