3 definiții pentru belezic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belezíc sn [At: (a. 1821) DOC., ap. ȘIO / V: -zac, (reg) berezăc, berezâc / Pl: ~uri / E: tc belezyk] 1 (Înv) Inel sau brățară care leagă patul puștii de țeavă. 2 (Reg) Brățară de piele care prinde capul curelei ce iese din cataramă.

belezíc n., pl. urĭ (turc. bilezik. V. belcĭug). Sec. 19. Brățară la pușcă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

belezíc, s.n. (înv.) inel, verigă la pușcă.

Intrare: belezic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belezic
  • belezicul
  • belezicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • belezic
  • belezicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)