Definiția cu ID-ul 536321:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler