Definiția cu ID-ul 1030899:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belșúg sn [At: VARLAAM, C., ap. DA / V: bie-, bil-, (înv) bevșag, bevș-, birș-, bișag, biș-, biușag, biușig, biuș-, bivșag, bivș- / Pl: (rar) ~uri / E: mg böség] 1 Cantitate mare de bunuri necesare traiului Si: abundență, bogăție, îmbelșugare Cf berechet, har, prisosință, sațiu, sloată, spor. 2 (Îlav) Din ~ În cantitate mare.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler