O definiție pentru behic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÉHIC (< gr.) adj. (Despre un medicament) Care calmează tusea prin diminuarea tonusului centrilor nervoși ai acesteia, a sensibilității zonelor reflexogene ale mucoasei căilor respiratorii sau prin degajarea lor de secreții.

Intrare: behic
behic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behic
  • behicul
  • behicu‑
  • behică
  • behica
plural
  • behici
  • behicii
  • behice
  • behicele
genitiv-dativ singular
  • behic
  • behicului
  • behice
  • behicei
plural
  • behici
  • behicilor
  • behice
  • behicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)