O definiție pentru behic
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BÉHIC (< gr.) adj. (Despre un medicament) Care calmează tusea prin diminuarea tonusului centrilor nervoși ai acesteia, a sensibilității zonelor reflexogene ale mucoasei căilor respiratorii sau prin degajarea lor de secreții.
Intrare: behic
behic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)