bedearcă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~derci / E: ucr брега] (Reg) Vas de lemn asemănător cu o covățea, în care se pune, la stână, cheagul de strecurat.

BEDEARCĂ sf. Maram. Trans. 🐑 Un fel de covățică de lemn, găurită deasupra, în care se pune chiagul de strecurat [comp. rut. breda].

bedearcă, s.f. (reg.) 1. Vas de lemn (cu capacitatea de o cupă), întrebuințat la stână. 2. Covată de lemn găurită, în care se pune chiagul de strecurat. – Din ucr. breda (MDA).

bedearcă, s.f. – (reg.) „Un fel de covată de lemn, găurită, în care se pune chiagul de strecurat” (Papahagi, 1925). – Din ucr. breda (Papahagi, MDA).