bdenui vi [At: BIBLIA (1688), 228 / Pzi: ~esc / E: bdenie + -ui cf denie] (Rar) A veghea (în rugăciuni).

‡BDENUI (-uesc) vb. intr. 1 ⛪ A veghia, a petrece în veghiere cu intențiunea de a face o faptă plăcută lui Dumnezeu ¶ 2 A veghia (în înțeles general), a sta treaz: eu dorm și inima mea bdenuește (BIBL.) [bdenie].

bdenuĭésc v. intr. (v. bdenie). L.V. Veghez.