Bastilia f. faimoasă închisoare din Paris, în chip de cetățuie cu turnuri, zidită la 1370 de Carol V, coprinsă de poporul francez și dărâmată în 14 Iulie 1789.

bastílie s.f. 1 (în Ev. Med.) Construcție dintr-un sistem de fortificații. 2 (în Ev. Med.) Castel întărit. 3 Fig. Închisoare. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bastille.

BASTILIE s. f. 1. (în evul mediu) construcție dintr-un sistem de fortificații. 2. castel întărit. 3. (fig.) închisoare, cetățuie fortificată; simbol al puterii arbitrare. (< fr. bastille)

BASTILIA, fortăreață în Paris, construită între 1370 și 1382, închisoare de stat din sec. 15. Simbol al absolutismului regal, a fost luată cu asalt de masele populare pariziene la 14 iul. 1789 și demolată în 1790.