băsărăbésc v. tr. (d. basarab). Est. Îmbolnăvesc de basarab. V. refl. Merele s’au băsărăbit. Pop. -ghesc.

Basarabi, sat (com. Murfatlar) în jud. Constanța, în care se află un vechi complex monastic reprezentând o așezare mănăstirească săpată în stâncile calcaroase ale dealului Tibișirului și cuprrinzând o bis. cu aspect de bazilică, două paraclise, șase încăperi-anexă și multe galerii. Pe pereți se află siluete de sfinți, de însemne simbolice și de animale. Datează, pe baza unui grafit, din anul 992 și este reprezentativ pentru influența monahismului capadochian.

BASARABI 1. Oraș în jud. Constanța, situat în Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanța; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Expl. de calcare și cretă. Constr. și reparații navale; întrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de creștere a taurinelor. Stațiune de cercetări viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervație naturală complexă „Fîntînița Murfatlar” (20 ha). Declarat oraș în 1989. Pînă în 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre creștine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din șase bisericuțe, galerii, încăperi pentru locuit, cavouri și morminte. Pereții acestora sînt acoperiți cu figuri incizate, inscripții runice, slavone (922) și în limba greacă (992).

BASARABI, familie domnitoare din Țara Românească, întemeiată de Basarab I: B. au condus țara pînă în sec. 16, dintre ei remarcîndu-se: Mircea cel Bătrîn, Dan al II-lea, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Vlad Călugărul, Radu cel Mare și Radu de la Afumați. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino, Constantin Brîncoveanu) și-au zis Basarab pentru a-și justifica pretențiile la domniei, deși nu făceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craioveștii.

BASARABI, cultură din prima epocă a fierului (sec. 9-6 î. Hr.), răspîndită pe cea mai mare parte a terit. României, denumită astfel după satul B. aparținînd orașului Calafat (jud. Dolj). Se caracterizează prin folosirea curentă a fierului în confecționarea armelor, uneltelor și podoabelor. Cultura B. reflectă unitatea etno-culturală a populației nord-tracice anterior menționării în izvoarele literare antice.