3 definiții pentru barbură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bárbură sf [At: H II, 34 / V: ~rară, ~buri / Pl: ~re / E: lat barbara] (Reg) 1 Obicei de Sfânta Barbara (4 dec.). 2 (Bot; reg) Călin (Viburnum opulus). 3 (Bot) Fructul călinului.

Barbura f. ziua sfintei Barbura sau Varvara (4 Dec.), rea de vărsat, și datinile poporului din acea zi. V. îmbărburà.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bárbură (-re), s. f.1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).

Intrare: barbură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbură
  • barbura
plural
  • barbure
  • barburele
genitiv-dativ singular
  • barbure
  • barburei
plural
  • barbure
  • barburelor
vocativ singular
plural