Definiția cu ID-ul 1234166:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bárbă s.f. I 1 Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◇ Expr. A șopti în barbă = a spune ceva încet, numai pentru sine. A rîde (sau a-și rîde) în barbă = a rîde pe ascuns, în sine. A se trage de barbă cu cineva = a fi în relații apropiate cu cineva. A-și da barba pe mîna altuia = a se lăsa la discreția altuia. A purta (sau a fi cu) gîsca în barbă (sau a-i ieși brînza în barbă) = a-i încărunți cuiva barba. A pune o barbă cuiva = a înșela pe cineva. A pune (sau a trage) bărbi = a minți. A o lua în barbă = a avea necazuri mari din cauza cuiva; a fi respins de cineva. A da banii prin barbă = a freca de barbă sau de bărbie primii bani încasați într-o zi sau la o afacere, pentru a avea noroc. A face dîră prin barbă v. dîră. A-i ninge în barbă v. ninge. A-și smulge barba v. smulge. A smulge barba cuiva v. smulge. Cînd va face spînul barbă v. spîn. A se șterge pe barbă v. șterge. 2 (anat.) Bărbie. 3 Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. Țap cu barbă. 4 (bot.) Țepii sau țepușele de la spicele cerealelor. Barba grîului. II Compuse: (bot; pop.) barba-boierului (sau -leului) = chica-voinicului (Nigella damascena); barba-caprei = a) bărboasă (Andropogon ischaemum); b) merișor (Buxus sempervirens); c) crețișoară (Dryodron coralloides); d) crețușcă (Filipendula ulmaria); e) gheață (Cryophytum cristallinum); barba-ciutei = iarba-fiarelor (Cynancum vincetoxicum); barba-cucului = poroinic (Orchis); barba-dracului = torțel (Cuscuta epithymum); barba-împăratului = a) plantă erbacee din familia nictaginaceelor, cu florile roșii, galbene, albe sau pestrițe, plăcut mirositoare, originară din America de Sud, cultivată ca plantă decorativă, a cărei rădăcină are proprietăți purgative (Mirabilis jalapa); b) neghină (Agrosthema githago); c) lalea pestriță (Fritillaria imperialis); barba-lupului = plantă erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene și cu fructele achene (Crispis biennis); barba-ungurului = plantă erbacee din familia cariofilaceelor, cu numeroase tulpini, cu florile albe sau roz, plăcut mirositoare, care crește numai în Carpații României, pe roci calcaroase (Dianthus spiculifolius); barba-ursului = coada-calului (Equisetum arvense); barba-lui-Tatin (sau -tatei) = tătăneasă (Symphitum officinale). • pl. bărbi. /lat. barba, -ae.