BANIERĂ, baniere, s. f. (Franțuzism rar) Drapel militar feudal. Corporațiile cu baniere urmau în cadență. GHICA, S. A. 121. ◊ Fig. Spre sud trec cei din urmă cocori din țara noastră, Mișcînd pe zări de sînge cernite baniere. PERPESSICIUS, S. 28. ♦ Unitate militară (în vechea armată romînă). Jupanii (boierii) atunci, cu feciorii lor, ca niște domni feudali, se ridicau cu banierele șj slujitorii lor ca să apere moșia (patria) amenințată. BĂLCESCU, O.I 23. – Pronunțat: -ni-e-.