4 definiții pentru bain-marie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bain-marie [,benma’ri] s.n. (culin.) Mod de a fierbe un aliment (încet, pentru a nu se prinde, pentru a se coagula lent etc.), prin așezarea recipientului în care se află alimentul respectiv în apa care fierbe într-un alt recipient, pus direct pe flacără. Crema se prepară la bain-marie. ◆ Ext. Apă clocotită în care se fierb, în recipiente, alimente. Scufundă borcanele cu murături în bain-marie. • /<fr. bainmarie „baia Mariei”, soră a lui Moise, căreia i se atribuie lucrări de alchimie.

BAIN-MARIE /ben-marí/ s. n. Fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct. (< fr. bain-marie)

BAIN-MARIE BEN-MARÍ/ s. n. fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct. (< fr. bain-marie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bain-marie (fr.) [pron. bẽmarí] (-rie) s. n.

Intrare: bain-marie
bain-marie substantiv neutru
  • pronunție: fr. bẽmari
locuțiune, expresie, compus (I5)
Surse flexiune: DOR
  • bain-marie