Definiția cu ID-ul 547051:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

baha’i, sectă religioasă întemeiată de iranianul Bahá’u’Iláh (1817-1892) la Bagdad, ai cărei adepți consideră că toate marile religii ale lumii au o origine divină, străduindu-se să stabilească o uniune între oameni indiferent de naționalitate, rasă sau condiție socială. Sediul sectei este pe muntele Carmel, unde se află „Casa Universală”. Este administrată prin trei organisme: local, național și internațional. În România a luat ființă în aprilie 1991, când și-a ales prima ei „Adunare spirituală”.