babácă s.m. (reg.) 1 (astăzi fam., glum.) Tată. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca (SADOV.). ◇ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune: a) despre cineva care duce o viață fară griji cu banii tatălui său; b) despre cineva care duce o viață fară griji cu banii altuia. ◆ (la pl.) Părinți (bătrîni). Ce să caute babacii la petrecerea puștanilor? 2 Fig. (iron.) Elev repetent. 3 Fig. Elev mai înalt decît colegii săi. • pl. -ci. g.-d. -chii. și babác, băbác, băbácă s.m. / <ngr. βαβαcα.