Definiția cu ID-ul 898335:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÎNÉȚE, bătrîneți, s. f. (Și în forma bătrîneță, pl. bătrînețe; la pl. cu înțeles de sg.) 1. (În opoziție cu tinerețe) Perioadă de timp din viața omului, după maturitate; vîrstă înaintată a unui om. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. Și-aveați și voi în curte-acum Un stîlp la bătrînețe. GOGA P. 32. Să ai femeie cum trebuie și s-o duci cu dînsa pînă la adînci bătrînețe. CREANGĂ, P. 169. Cu toate bătrînețele lui, iubea viața. BĂLCESCU, O. I 103. 2. (Rar; cu sens colectiv, în opoziție cu tineret, tinerime) Oameni bătrîni. Se adună tot satul: bătrînețele cu sfatul, flăcăimea cu voioșia și muieretul cu zarva. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variantă: bătrînéță (SEVASTOS, C. 294, TEODORESCU, P. P. 371) s... f.