bătrâncior, ~oară smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: bătrân -(i)cior] (Rar) 1-2 (Șhp) Bătrâior (1-2). 3-4 Bătrâior (4-5).

BĂTRÎNCIOR, -IOARĂ (pl. -re) adj. și sm. f. Mold. (Om, femeie), cam bătrîn(ă): se pleacă cu mulțimea în jos ca să-i dea bătrînciorului cuțitul (ȘEZ.).