bătătarnică s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele ascuțite, cu florile galbene și cu fructele achene acoperite cu peri aspri, care crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede și pe lîngă vii (Senecio erucifolius). • pl. -ce. /bătăt[or]+ [h]arnică, prin contaminare.