Definiția cu ID-ul 1290010:
Arhaisme și regionalisme
bătălău, bătălaie, bătălăi, s.n.m. (reg.) 1. Băț prevăzut cu un mănunchi de nuiele la un capăt, pentru bătut laptele prins (Strâmtura). 2. Instrument din lemn utilizat la bucătărie pentru a pisa usturoiul sau cartofii. – Din bate + suf. -ălău (DLRM, MDA).