Definiția cu ID-ul 898196:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; epoca de maturitate a bărbatului. 2. Vigoare bărbătească, virilitate; fig. putere, curaj, vitejie. Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Calul spuse fetei cu ce tertipuri îmbla tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16. [Făt-Frumos] se repezi cu bărbăție spre potecă. POPESCU, B. II 22.