Definiția cu ID-ul 897990:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂIÉL, bălăieli,[1] adj. m. (Rar) Bălăior. ♦ (Substantivat). Epitet dat unui animal bălan. Vai, săracu bălaiei! Mult era el frumușel! Cum l-o pîrlit pe spinare Și mi l-o pus în frigare, De strigă în gura mare: Coviț, coviț, rău mă doare. ALECSANDRI, T. 898.

  1. Forma de m. pl. (indicată și de unele surse ortografice) nu pare corectă. — gall