Definiția cu ID-ul 897843:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. De ce te cîinești, băiețele, și le amărești? ISPIRESCU, L. 314. Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. V. bădiță, bădișor. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.