22 de definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate (cel mult 20 afișate)

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

arată toate definițiile

nebăgare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 146v/26 / Pl: ~gări / E: ne- + băgare] 1 (Îls) ~ de (sau în) seamă sau (înv) ~a sămii Desconsiderare a cuiva Si: dispreț. 2 (Îvr; îal) Nesupunere. 3 (Îal) Neatenție față de cele din jur Si: distracție. 4 (Îal) Neglijență. 5 (Îal) Imprudență.

băgător în seamă expr. v. barabanci

NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Ne- + băgare.

NEBĂGÁT1 s. n. (în expr.) Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite. – Ne- + băgat.

!dáre de seámă (raport) loc. s. f., g.-d. art. dắrii de seámă; pl. dắri de seámă

NEBĂGÁRE s. f. (În loc. adv.) Din nebăgare de seamă = din lipsă de atenție sau de grijă, din neglijență. Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42. Nu-ți poți închipui ce rău poți face din nebăgare de seamă. CARAGIALE, O. VII 327. (Învechit) Cu nebăgare de (sau în) seamă = fără a da atenția cuvenită. Să nu trecem cu nebăgare în seamă pe lîngă Bălănești. NEGRUZZI, S. I 195. Cu nebăgare de samă, bînd o dată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3.

NEBĂGÁT1 s. n. (În expr.) Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite. – Pref. ne- + băgat.

nebăgare f. numai în locuțiunile: nebăgare de seamă, neatențiune; nebăgare în seamă, dispreț.

NEBĂGÁRE f. (negativ de la băgare): ~ de seamă neatenție. Din ~ de seamă din neatenție. Cu ~ de (sau în) seamă neatent. ~ în seamă trecere cu vederea; desconsiderare. /ne- + băgare

nebăgáre f. Nebăgare de samă, inatențiune, scăpare din vedere. Nebăgare în samă, dispreț, trecere cu vederea.

NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

nebăgáre de (sau în) seamă s. f. + prep. + s. f.

băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acțiune este inutilă; persoană care asistă la o acțiune fără a se implica.

dare-de-seamă f. expunerea unui fapt, analiza unei opere. [Modelat după fr. compte-rendu].

!nebăgáte de seámă (pe ~ ) loc. adv.

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

!nebăgáre de seámă (neatenție) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii de seámă

dáre de seámă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seámă; pl. dări de seámă

NEBĂGÁT s. n. (În expr.) Pe nebăgate de (sau, mai rar, în) seamă = fără a (se) băga de seamă, neobservînd sau nefiind observat; pe nesimțite. Pe nebăgate de seamă, mă depărtam de țintă. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Și vînează ici, vînează colea, se depărtase de oamenii săi, pe nebăgate în seamă. ISPIRESCU, L. 389. – Formă gramaticală: (în expr.) nebăgate.

arată toate definițiile