Definiția cu ID-ul 899511:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎ́RNĂ, bîrne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit și uneori fățuit cu barda, folosit ca material de construcție. Focul... creștea; printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor s-auzeau răcnete. CAMILAR, N. I 178. Aicea, în stînga pe deal, se văd șapte case de bîrne, șindrilite și acoperite de omăt. SADOVEANU, B. 111. Furtunile mării grozave Urlat-au, cu trăsnet trecînd, Și valuri și bîrne de nave Trosnit-au pe groapă-i căzînd. COȘBUC, P. II 93. Vezi gunoiul (sau parul) din ochiul altora și nu vezi bîrna din ochiul tău (= te supără micile cusururi ale altora, dar nu-ți dai seama de cusururile tale mari).