Definiția cu ID-ul 417855:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrnă (bîrne), s. f. – Grindă, traversă. – Mr. brîn, megl. brǫnă. Sl. brŭvĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Pușcariu, Lr., 284); cf. bg. brăvno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno.Der. bîrnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).