Definiția cu ID-ul 899380:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎRÎÍ, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.