Definiția cu ID-ul 1266401:
Explicative DEX
bîntuitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîntuie. Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură (BIBLIA 1688). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /bîntui + -tor.
bîntuitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîntuie. Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură (BIBLIA 1688). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /bîntui + -tor.