2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bast sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 327 / Pl: ~uri / E: ger Bust] (Bot) Denumire a stratului fibros care se găsește între partea lemnoasă a tulpinii inului și scoarța exterioară.

bast s.n. (bot.) Strat fibros care se găsește între partea lemnoasă a tulpinii de in și scoarța exterioară. • pl. -uri. /<germ. Bast.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîșt interj. – Exprimă mișcarea rapidă cu care dispar anumite animale, de ex. broasca ce se aruncă în apă, iepurele în tufiș etc. – Var. bîschi, hușchi. Creație expresivă, comparabilă cu hîș sau uș, cu care se gonesc păsările din ogradă. – Der. bîști, vb. (a scăpa, a fugi, a dispărea).

Intrare: bast
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bast
  • bastul
  • bastu‑
plural
  • basturi
  • basturile
genitiv-dativ singular
  • bast
  • bastului
plural
  • basturi
  • basturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâșt
bâșt
invariabil (I1)
  • bâșt
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)