bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Trs) Crestătură făcută pe bățul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine.

bîrc n., pl. urĭ. Olt. O măsură cĭobănească maĭ mică decît ocaŭa. Trans. Crestătură pe răboj.

bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.