3 definiții pentru bâltâcâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâltâcâia sf [At: CADE / V: băltăcăi~ / Pl: ~ieli / E: bâltâcâi] (Reg) 1 Scoaterea unui zgomot specific la mersul prin apă. 2 Zgomotul produs de apa care plescăie într-un vas.

bîltîcîĭálă f., pl. ielĭ. Acțiunea și rezultatul bîltîcîiriĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BÂLTÂCÂIÁLĂ s. f. Plescăit, prin lovirea suprafeței unui lichid. (din bâltâc)

Intrare: bâltâcâială
bâltâcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâltâcâia
  • bâltâcâiala
plural
genitiv-dativ singular
  • bâltâcâieli
  • bâltâcâielii
plural
vocativ singular
plural