Definiția cu ID-ul 1029718:

Explicative DEX

bâiguitu sf [At: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui~, (înv) buigăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâigui + -tură] (Îvr) Vorbă fără înțeles Si: aiurare.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall