azim, ~ă [At: COD. VOR. 15/5 / V: (reg) adzăm, adzâm, azăm, azâm, azm, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: ngr αζυμος] 1 sf Turtă de făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză (folosită de catolici la împărtășanie). 2 sf Pâine nedospită. 3 sf Turtă coaptă în spuză. 4 a (Șîs pâine ~ă) Nedospit. 5 a (Reg; d. legume; îf azmă) Crud. 6 a (Reg; d. legume; îf azmă) Care nu s-a murat bine. 7 a (Reg; d. varză; îf azmă) Dulce. 8 a (Reg; d. varză; îf azmă) Acru. 9 a (Reg; d. varză; îf azmă) Negătit.

❍AZIM, ❍AZĂM l. adj. 🍽 Care abia începe să se acrească, puțin înăcrit: pîine ~ă; varză ~ă; castraveții sînt azemi (FR.-CDR.). II. AZIMĂ (pl. -me) sf. 1 Pîine nedospită, așa cum se întrebuințează în cultul bisericesc: sărbătoarea azimelor ¶ 2 Turtă de grîu ori secară făcută din aluat nedospit și coaptă în țest sau în spuză; în multe părți, la țară, înlocuește pîinea; proverb: ~ coaptă, buni oaspeți așteaptă, se zice de o fată stătută peste care dă un noroc neașteptat [gr. άζυμος].

azăm sf, a vz azim

azâm sf, a vz azim

azm, ~ă sf, a vz azim