Gordonia axillaris Szysz. (syn. G. anormala Spreng.). Specie cu flori albe, cu un număr mare de stamine portocalii, scurt-pedunculate, așezate la subsuoara frunzelor. Frunze ovate, pieloase, lucioase, scurt-pețiolate.

Isotoma axillaris Lindl. [syn. I. senecioides A. DC., Laurentia axillaris (Lindl.). Wimmer]. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, lung-pedunculate, albastre-purpur, albastre-deschis, în exterior verzi-gălbui, în axa frunzei. Frunze liniare, penate. Cultivată este tufă (pînă în 30 cm înălțime), anuală, glabră, ramificată de la bază.

Leucothoë axillaris (Lam.) Don [syn. Andromeda axillaris (Lam.) Michx.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă albă, îngust-ovată), în ciorchine (3-3 cm lungime), în axa frunzei. Frunze eliptic-lanceolate, pînă la 10 cm lungime, slab-dentate, pe partea superioară lucioase. Arbust pînă la 2 m înălțime, cu lujeri pubescenți.

Muehlenbeckia axillaris Walp. Specie cu flori (sepale albe) verzui, singulare sau cîte 2, în axa frunzei. Frunze lanceolate sau rotunde, pețiolate. Tufă densă cu ramuri subțiri, dacele mai multe ori tîrîtoare.

Petunia axillaris (Lam.) Britton, Stern et Poggenb. (syn. P. nyctaginiflora Juss.). Specie care înflorește în iun.-oct. Flori solitare, mari, albe, plăcut-mirositoare, în vîrful pedunculilor axilari, corolă mare, infundibuliformă, limbul întins cu 5 striuri și 5 lobi, viscidă, viloasă 1a. exterior, caliciul cu 5 diviziuni, mai scurt de cîteva ori decît tubul corolei, 5 stamine inegale, nu ies din tubul corolei. Frunze alterne, sesile sau cu pețioli scurți, alungit-eliptice, cele din partea superioară oval-cordiforme, sesile. Plantă anuală și perenă, erbacee, glandulos- păroasă, cu tulpina de cca 65 cm înălțime, ramificată de jos. modificată