avântător, ~oare smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: avântat + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care învârtește ceva rapid prin aer, pentru a-l arunca mai departe sau spre a lovi mai tare. 3-4 (Înv) (Persoană) care împinge ceva înainte, repede și cu putere. 5-6 (Înv; fig) (Persoană) care determină pe cineva să se repeadă spre ceva. 7-8 (Înv; fig) (Persoană) care trezește cuiva elanul de a porni într-o direcție sau de a începe ceva. 9-10 (Îvr) Însuflețitor. 11-12 (Fig) (Persoană) care insuflă cuiva cutezanță. 13-14 (Fig) (Persoană) care insuflă cuiva entuziasm. 15-16 (Fig; rar) (Persoană) care imprimă cuiva sau la ceva un progres rapid.