2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOPREZENTÁ vb. refl. a se prezenta drept ceva sau cineva (fără temei). (< auto1- + prezenta)

autoprezentá vb. refl. I A se prezenta drept ceva sau cineva (de obicei fără temei) ◊ „D. N. din Ploiești [...] se autoprezintă vecinilor drept director la Uzinele «1 Mai».” Cotid. 7 III 93 p. 1 (din auto1- + prezenta)

Intrare: autoprezentare
autoprezentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoprezentare
  • autoprezentarea
plural
  • autoprezentări
  • autoprezentările
genitiv-dativ singular
  • autoprezentări
  • autoprezentării
plural
  • autoprezentări
  • autoprezentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoprezenta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoprezenta
  • autoprezentare
  • autoprezentat
  • autoprezentatu‑
  • autoprezentând
  • autoprezentându‑
singular plural
  • autoprezentea
  • autoprezentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoprezentez
(să)
  • autoprezentez
  • autoprezentam
  • autoprezentai
  • autoprezentasem
a II-a (tu)
  • autoprezentezi
(să)
  • autoprezentezi
  • autoprezentai
  • autoprezentași
  • autoprezentaseși
a III-a (el, ea)
  • autoprezentea
(să)
  • autoprezenteze
  • autoprezenta
  • autoprezentă
  • autoprezentase
plural I (noi)
  • autoprezentăm
(să)
  • autoprezentăm
  • autoprezentam
  • autoprezentarăm
  • autoprezentaserăm
  • autoprezentasem
a II-a (voi)
  • autoprezentați
(să)
  • autoprezentați
  • autoprezentați
  • autoprezentarăți
  • autoprezentaserăți
  • autoprezentaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoprezentea
(să)
  • autoprezenteze
  • autoprezentau
  • autoprezenta
  • autoprezentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)